Televizorul, prezenţa ubicuă din fiecare cămin, te primeşte, iți colorează clipele, conversațiile sau chiar somnul. Nu mai suntem atât de săraci încât să nu ne permitem unul, două sau chiar al treilea pentru bucătărie sau şi mai rău, pentru dormitor(!). E însoțitorul gândurilor noastre de fiecare noapte şi zi,iar pe de altă parte, nimeni şi nimic nu e mai credibil decât el. El, televizorul, e media, este însuși mesajul, e mesagerul şi totodată conținutul. Mai e nevoie oare de alte argumente? Nu cred. Atunci, pledoaria pentru importanţa şi valoarea de adevăr a ceea ce am omologat noi toţi ca întreg despre media, nu-şi mai are rostul.
Ce-i de făcut atunci? Să răspund tot eu; profesioniști care să combată prin discernământ, dragoste de valori şi meserie, impostura, lipsa de bun-gust, golănia, manelismul şi mai ales mediocritatea mulţumită a sloganului naţional las-că-i bine ş-aşa…
Daca se-ntâmplă așa ceva, vă promit că mă las de citit şi-mi pun din nou cablu!
de profesor Radu Marius
